Realizator: pr. Florin Ţuscanu

Astăzi vom depăna o poveste frumoasă, cu bucurii și tristeți, cu lumini și umbre, povestea unuia dintre preoții romașcani de elită, care au scris pagini de aur în cartea de istorie a bisericii și a neamului românesc – Constantin Nazarie, profesor la seminar, profesor universitar la București, șeful clerului militar al armatei române în primul război mondial, personalitate emblematică acum un secol în urmă .

În luna mai a anului 1942, când se împlineau 50 de ani de la trecerea la cele veşnice a ilustrului Episcop Melchisedec Ştefănescu, un ucenic al său, absolvent al Seminarului „Sfântul Gheorghe” Roman, ajuns în demnitatea de episcop-vicar patriarhal, pe nume Veniamin Pocitan Ploiesteanul, a făcut o evocare a personalităţii celui comemorat în revista eparhială „Cronica Romanului”, aşternând pe hârtie şi câteva amintiri legate de felul în care petreceau Sărbătorile pascale , episcopul Romanului Melchisedec Ștefanescu și comunitatea romașcană. Chipul său blând, evlavia şi erudiţia sa, precum şi faptele sale l-au făcut nemuritor, pentru că valorile pe care le-a promovat el, acum mai bine de un secol în urmă, nu au vârstă şi nici moarte.

În imediata vecinătate a Romanului, la 7 km se află satul Trifești, cunoscut în zonă pentru Sfânta Icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului ( Hodighitria- Îndrumătoarea), care se păstrează în biserica parohială de cateva secole.
În urma unui incendiu devastator pornit de la lumânările aprinse uitate în sfeșnic după slujbă, în ziua de 31 mai 1793 biserica de lemn, cu hramul „Înălțarea Domnului” din Trifești, a fost mistuită de flăcări în întregime. Spre uimirea tuturor a fost scoasă din foc icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului neatinsă (prima atestare documentară a Icoanei). În aceste împrejurări, proprietarii moșiei Trifești, logofătul Constantin Balș și soția sa Ana, au ctitorit actuala biserică din zid (1798-1799), ce deservește până în prezent comunitatea creștină, ca biserică parohială, având ca patron spiritual pe „Sf. Nicolae”. Același preot al satului, Ioniță, consemna pe paginile îngălbenite : „Să să știe, de când au început a să zidi biserica de la Trifești, luna a treia săptămâna după Paști, april(ie) 12, veleat 1798”. Se împlinesc acum 224 de ani de atunci! La așezarea pietrei de temelie, în ziua de 12 aprilie 1798, slujba a fost oficiată de tânărul episcop al Romanului, Veniamin Costachi – viitor mitropolit al Moldovei (care nu avea pe atunci încă 30 de ani). Deși biserica din Trifești este de mari dimensiuni, lucrările de construcție au durat relativ puțin, pentru ca după un an și patru luni, același episcop Veniamin, a fost invitat din nou la Trifești, pe 15 august 1799, pentru târnosirea bisericii, evenimentul fiind consemnat în pisania ce a fost dăltuită în piatră, deasupra ușii de la intrare.

O poveste adevărată despre un fiu al satului Porcești (astăzi Moldoveni) jud. Neamț, pe nume Panaite Donici, care a dorit să ridice o biserică în satul natal acum 140 de ani în urmă, dar, autoritățile și sătenii nu au cooperat cu dânsul, fapt pentru care a plecat dezamăgit și a ridicat actuala biserică din localitatea Horia (pe atunci Elisabeta Doamna), acolo unde el avea una din moșiile sale.
Panaite Donici a fost primul inginer roman cu studii la Paris, fost Inspector general al Lucrărilor Publice în Moldova (1857-1859), ministru al Lucrărilor Publice în Moldova (aprilie 1859 – mai 1860), căpitan și comandant al primului Batalion de geniu din Moldova (septembrie 1859 – decembrie 1860), căpitan și maior-comandant al Batalionului de geniu din Muntenia (decembrie 1860 – aprilie 1862) și ministru al Agriculturii, Comerțului și Lucrărilor Publice (noiembrie 1867 – februarie 1868), fost deputat al judetului Roman, proprietar al mosiei Valea Ursului si Elisabeta Doamna.

140 de ani de la inaugurarea turnului clopotniță de la Arhiepiscopia Romanului de către episcopul Melchisedec Ștefănescu (1882).
Turnul cu ceas care adăpostește clopotele Episcopiei Romanului a fost clădit la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe locul altuia mai vechi, șubrezit de vreme, sau poate necorespunzător pentru o instituție eclesiastică de rangul Episcopiei Romanului. Povestea turnului clopotniță este consemnată în pisania săpată în marmură pe frontonul de la intrare, deasupra gangului de acces: „Această clopotniță s-a început în zilele episcopului Leon (1769-1786). Atunci s-au pus temelia și s-au zidit partea inferioară pe care stă clopotnița și acolo deasupra porții au stat clopotele până la anul 1881-1882 când s-au zidit și isprăvit precum se vede, sub Prea Sfințitul Episcop Melchisedec, în zilele iubitorului de Christos Domnitorului nostru Carol I Regele României. Lucrarea a costat 50.000 lei noi. Arhitect A. Orescu senator”.
După finalizarea turnului în anul 1882, în încăperea destinată clopotelor, amenajată la partea superioară, pe un eșafod de stejar au fost ridicate și fixate cinci clopote mari (între care două clopote donate de Ștefan cel Mare și Sfânt), cu diferite inscripții și însemnări votive deosebit de prețioase, precum și patru clopote mai mici. În încăperea de la al doilea nivel al turnului, la încheierea lucrărilor de construcție în anul 1882, a fost așezat un ceas cu patru cadrane, orânduite în ferestrele din axurile clădirii, ceasul fiind comandat de episcopul Melchisedec Ștefănescu la o fabrică din Hildescheim – Hanovra – în Germania. Au trecut de atunci 140 de ani, iar turnul străjuiește cetatea mușatină, căpătând peste timp valoare de simbol al Romanului, oraș care anul acesta la 30 martie va serba 630 de ani de la atestarea documentară.

Realizator: pr. Florin Ţuscanu