Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă din Roman și-a deschis porțile către publicul larg, într-o zi dedicată copiilor cu cerințe educaționale speciale. Dincolo de note, astăzi au fost apreciate un alt fel de rezultate școlare: primul cuvânt rostit, curajul și micile victorii de zi cu zi.

Un eveniment de excepție a avut loc sâmbătă, 7 noiembrie 2026, la Mariko INN, locul unde rafinamentul întâlnește bunul gust. Somelier Arcadie Scobioală a prezentat, într-un cadru elegant, soiuri de vin din Republica Moldova, spre încântarea invitaților curioși să le deguste. Seara a început promițător și a evoluat cu bună dispoziție, preparate culinare atent pregătite, însoțite de vinuri alese.

În perioada 30 octombrie – 1 noiembrie 2026, municipiul Roman a devenit un punct de întâlnire al pasionaților de muzică și cultură, găzduind cea de-a VII-a ediție a Festivalului Național de Interpretare și Compoziție Muzicală „Mihail Jora”. Evenimentul a celebrat talentul, creativitatea și performanța artistică, oferind tinerilor interpreți oportunitatea de a-și pune în valoare aptitudinile și de a evolua într-un cadru dedicat excelenței muzicale.

Organizat de Uniunea Armenilor din România – Sucursala Roman, festivalul s-a desfășurat la Complexul Mariko Inn și a reunit elevi, profesori, artiști, oameni de cultură și invitați din diferite zone ale țării, într-o atmosferă de dialog, inspirație și bucurie împărtășită prin muzică.

Manifestarea s-a înscris, totodată, în seria evenimentelor dedicate Zilei Limbii, Alfabetului și Culturii Armene, celebrată anual la 12 octombrie, subliniind contribuția comunității armene la patrimoniul cultural românesc și importanța păstrării și promovării valorilor identitare. Trei zile în care muzica a adus oamenii împreună, a încurajat tinerele talente și a reconfirmat rolul culturii ca punte între generații și comunități.

Mai multe detalii în articolul semnat de Mihaela NAZARETIAN.

Romașcanul Dan Stănescu, supranumit și „regele flotărilor”, este multiplu campion naţional şi internaţional, cu performanțe omologate de Cartea Recordurilor. Drumul său a pornit de la postul de paznic la Mariko Inn, locul unde și-a descoperit pasiunea pentru flotări, iar astăzi s-a întors la origini pentru a-și spune povestea.

Povestea lui Dan Stănescu demonstrează că sportul nu ține doar de condiția fizică, ci și de cea psihică și că un om simplu, dar ambițios, poate atinge performanțe uimitoare.

Prima ediție a Festivalului Toamnei de la Roman, intitulată „Din Pământul Neamțului, pe masa gospodarului”, a fost bifată cu succes. 25 de comune au participat la competiția gastronomică, de unde nu au lipsit sarmalele împletite cu grijă, tocana de purcel făcută la ceaun, cozonacii pufoși și alte preparate care invitau vizitatorii la degustare. După deschiderea oficială a evenimentului, gurmanzii au putut trece pe la ceaunul fiecărei comune, pentru a savura bunătățile pregătite din roadele pământului.

Muzica și voia bună nu au putut lipsi de la un astfel de eveniment. Ansambluri de tineri talentați au urcat pe scenă pentru a-i chema pe spectatori la joc și a împărtăși bucuria tradițiilor.

Bucatele făcute după rețete învățate din generație în generație au fost vedetele festivalului. De la ciorbe de ciuperci, la cornulețe cu nucă și mămăligă făcută pe jar, pentru cei care au vizitat festivalul a fost o întreagă diversitate de arome.

Evenimentul a fost realizat la inițiativa administrației locale, din dorința de a aduce comunitatea împreună timp de două zile, pentru a uita de griji și a cinsti munca rodnică a gospodarilor. Totodată, evenimentul a avut și rol caritabil: se dorește ca din fondurile strânse, copii din UAT-urile participante să fie trimiși în vacanță, la mare, în vara anului viitor.

Competiția gastronomică a fost câștigată de gospodarii din Comuna Doljești, a căror tocană de purcel a cucerit juriul. Aceștia au sosit la festival cu trei ceaune și au plecat acasă cu patru, truda lor fiind răsplătită.

Prima ediție a Festivalului Toamnei de la Roman, o ediție plină de gust și voie bună, a adus împreună comunitățile din împrejurimi. Aceste zile au fost prilej de bucurie și ocazia perfectă de a descoperi bucatele cu care se mândresc gospodarii.

„Capătul lumii” există undeva, în județul Neamț, într-un sat în care câinii sunt la propriu mai mulți decât locutorii. Din Roman și până în satul Spiești al comunei Păstrăveni sunt circa 45 de kilometri, dar – o dată ajuns acolo – ai impresia că ai parcurs cel puțin trei generații. Tot atâtea suflete trăiesc în satul uitat de lume: trei, din care doar unul are domiciliu în cătun. Rezidenți sunt, cu toții, în Spiești, o așezare pe care cu greu am reușit să o accesăm, din cauza întoarcerii în timp: caii putere au fost învinși de calul domnului Vasile Hogaș, unul din cei trei locuitori ai satului. Am încercat, inițial, să ajungem la destinație pe o cale sugerată de primarul și viceprimarul comunei, însă operațiunea nu s-a finalizat cu succes, dovada că țara a fost și nu prea… scoasă din noroaie.

Perseverenți din fire, jurnaliștii Roman TV au ales să caute și alte căi pe care să poată ajunge la Spiești, așa că următoarea rută – una care s-a dovedit a fi cu mari provocări – a fost imediat urmată. Am încercat să ajungem în sat de pe strada Muncii din Păstrăveni care, brusc, se oprește în câmp. Nu ne-am oprit după ce asfaltul s-a rărit văzând cu ochii. Dealul de care ne-am lovit, la un moment dat, a fost urcat de cinci ori până am reușit să îl trecem, iar în față ne-a întâmpinat din căruță Vasile Hogaș, membru al uneia din cele două familii care își duc traiul simplu în cătunul nemțean. Curios, omul ne-a întrebat ce căutăm pe la ei. I-am răspuns și a fost încântat să ne conducă la el acasă, oferindu-se să ne transporte cu căruța. Căci, da, mașina nu a mai putut înainta nici pe acest al doilea drum.

Vasile Hogaș, în vârstă de 76 de ani, are domiciliul în Păstrăveni, dar locuiește împreună cu soția lui, Elena, la Spiești.

De aceeași părere este și soția lui, Elena Hogaș, care spune că nu îi lipsesc vecinii sau socializarea. Singura teamă este legată de șacali, animale care îi mai vizitează câteodată. Și faptul că ar putea avea urgențe medicale este un factor care o îngrijorează.

Pe Facebook, acolo navighează Elena Hogaș în vârstă de 73 de ani, atunci când se simte singură. Curent electric nu au, dar au câteva mici panouri solare și abonament la telefon cu internet. Satul mic, ospitalitatea mare. După vizita la el acasă, domnul Hogaș ne-a condus acasă la Neculai Ioniță, unicul domiciliat în satul Spiești și unul din cei trei locuitori ai acestuia. Satul, odinioară cu 30-40 de familii, este acum răsfirat, cele două case rămase fiind la distanță una față de cealaltă.

În lipsa tehnologiei avansate, omul se întoarce la bază. Neculai Ioniță a împrumutat cărți de la bibliotecă pe care le citește atunci când vrea să își ocupe timpul.

La Primăria Păstrăveni, întâmpinați de primarul și viceprimarul comunei aflăm că satul nu a fost dintotdeauna depopulat, cândva la Spiești fiind și școală pentru copiii celor 30-40 de familii care locuiau acolo. Ambii reprezentanți ai instituției au spus că putem ajunge, cu ușurință, în satul Spiești.

Nu doar Spiești este pe cale de dispariție, ci și alte sate care se alătură acestui top al depopulării, iar cauzele sunt multiple. Specialiștii spun că numărul locuitorilor este influențat și de spefificul fiecărei localități în parte.

Dincolo de fenomenul în sine sunt oameni care așteaptă, zi de zi, ca cineva să le dea binețe, ca cineva să îi întrebe cum o duc. Dincolo de cifre care nu pot fi combătute din pix râmâne un număr impar, al singurătății: trei oameni care își duc traiul într-un sat care pare să fie uitat de lume.

Tradițiile, recunoștința pentru roadele pământului și bucuria de a fi împreună au adus locuitorii din Tămășeni și Adjudeni la o nouă ediție a Zilei Recoltei. Sărbătoarea a început cu cei mici, care au dus la biserică daruri din roadele toamnei, păstrând vie o tradiție transmisă din generație în generație.

Ziua recoltei a fost și un prilej de apreciere a celor care, prin munca lor, contribuie la dezvoltarea comunității. Prezent la eveniment, primarul comunei Tămășeni a vorbit despre importanța păstrării tradițiilor și despre efortul pe care gospodarii l-au depus pentru a organiza această sărbătoare.

Unul dintre momentele apreciate de participanți a fost cel dedicat bucatelor pregătite cu această ocazie. Pe grătar au sfârâit mii de mici, iar sarmalele s-au terminat primele.

Oamenii au venit îmbrăcați în straie de sărbătoare, readucând la viață atmosfera satului de odinioară. Printre ei s-au remarcat cei care au ales să poarte costumul național complet, din care nu au lipsit opincile.

Oalele pline de sarmale au fost cea mai bună dovadă a hărniciei gospodinelor, acestea spunând cu zâmbetul pe buze cât de rodnică este recolta din acest an.

Muzica și voia bună au completat atmosfera de sărbătoare, iar localnicii și oaspeții s-au prins în horă, bucurându-se de încă un an plin de roade și sănătate.