În jurul anilor 2000, un bloc din Roman era ironic intitulat Nato, ca și cum toată forța orașului ar fi fost adunată într-o singură scară. Blocul, situat pe strada Tudor Vladimirescu era, asemenea unei fortărețe, înconjurat de mormane de deșeuri și fecale aruncate direct de pe ferestrele locuințelor. În interiorul scării se putea intra cu greu, din cauza mirosurilor înțepătoare și a resturilor menajere. Locatarii au ajuns să locuiască acolo din diferite motive. În 2001, primarul de la acea vreme, Dan Ioan Cărpușor,a decis să facă ceva în privința mediului în care aceștia locuiau și i-a mutat la 7 kilometri distanță de oraș, pe strada Fabricii, în incinta unor foste grajduri. Camerele erau proaspăt văruite, dotate cu sobe, băi comune, cu apă curentă și electricitate. Blocul Nato a fost igienizat și modernizat. Pe parcursul acestor ani, locuințele de pe strada Fabricii s-au degradat considerabil, cei care locuiesc acolo mărturisind că trăiesc sub teroarea șobolanilor și-a infecțiilor de tot felul. Apa curentă este doar rece, puțini mai dispun de electricitate, de surse de încălzire sau de alte facilități. Societatea arată cu degetul spre ei: ei sunt cei care au distrus tot ceea ce li s-a oferit, uitând, însă, că din 2001 și până acum, prin fostele grajduri s-au perindat zeci de familii, fiecare preluând ceea ce a rămas de la foștii chiriași.
